Please don`t forget to smile.

Please don`t forget to smile.

marți, 24 noiembrie 2009

La granita dintre secundele hiperenergice si cele lipsite de vlaga..

Toti avem zile in care simtim cum ne pulseaza adrenalina in vene,cand nu avem astampar suficient de mare sa ne controlam reactiile,cand radem necontrolat ca si cum am fi putin luati sau pur si simplu cand ne vine sa fugim si sa imbratisam pe toata lumea.Ce minunat ar fi sa avem doar asemenea zile,sa nu te streseze lucrarea aia ce o ai de pregatit pentru saptamana viitoare,sau latratul cainelui din vecini care te zgarie pe urechi in fiecare dimineata,sa nu te enerveze ca afar` ploua si ca masinile te stropesc,pur si simplu totul sa te faca sa zambesti.
Dar..ca toate partile bune sunt si zilele alea care compenseaza acele zile briliante.
Te trezesti si vezi ca ai o freza in o mie de directii si o fata lunga pana in pamant,gasesti cu greu ceva de imbracat:ai senzatia ca exact atunci nu-ti mai place nimic.Pleci la scoala abia tarandu-te si constati ca tu ai matematica si nu ai nici-o treaba cu ea,ca sa fie mai perfect si logica in acea zi.La scoala totul te irita,te uiti din minut in minut la ceas asteptand sa sune odata clopotelu ala blestemat.Ajungi acas` si te apuci de teme pentru maine,iar seara cazi lat in pat gandindu-te ca in afara de scoala nu ai realizat nimic in ziua aceea.
Groaznice zile!.De ele si de teze sa te fereasca Dumnezeu.
Oricum pot spune ca in acest moment ma aflu undeva la granita dintre secundele de hiperactivitate si cele de lenevire totala.Daca nu ar fi ora 9 jumate si nu as fi franta mi-as cauta o ocupatie.Dar..dar ma consolez scriind pe blog.Si degetele fac efort.
Stau si ma gandesc ce weekend luuung avem.In sfarsit parca era si timpu,meritam si noi o mica pauza si o vacanta asa mai lunga.Nu am mai simtit una de 3 luni.Eh..pana vineri mai este ea:"doamna miercuri",o zi nu prea usora si "doamna joi" o zi intermediara intre vineri,ziua cea mai asteptata si "doamna miercuri".Pana atunci raman cu asteptatu.

Un comentariu:

  1. Da,foarte adevarat ceea ce scrie aici,as putea spune chiar ca e tipic adolescentei:)

    RăspundețiȘtergere