să se grăbească.Acum știe că are timp suficient,acum e hotărâtă.
În grabă își lasă o șuviță pe șifonier prinsă delicat într-o fontă din mătase,sărută poza ta,își dă cu parfum în timp ce privește pentru ultima oară pereții,acei pereți care i-au fost adăpost în zilele reci.Își ia pantofii roșii cu tocuri înalte,geamantanu roșu,își aranjează rochia la spate și își pune ochelarii ai căror rame sunt galbene.
În grabă își pudrează obrajii care până adineauri au fost înlăcrimați și aruncă o (ultimă) privire spre ”totul” de care s-a îndrăgostit.
Pereții au dat-o afară.Acum e mare,acum trebuie să-și poarte singură de grijă.
E deja aprilie..nimic nu se compară cu diminețile de aprilie când își savurează cafeaua privind prin prisma a doi ochi verzi o lume perfectă plină de imperfect.
Așteaptă vara..momentul când își satură picioarele dornice să calce pe marmura caldă din vechiul ținut.
Știa că până la urmă tot acolo se va reîntoarce,tot pe urmele lăsate în urmă cu câteva luni.Dorul a adus-o înapoi,deși acum nu mai este ce a fost,acum este ce vrea,acum poate să fie,acum își dorește prea tare.
Vrea să vadă măreția muntelui..cel ce a legănat-o încă din primii ani,vrea să își stingă setea de mare pe buzele crăpate de gerul iernii,vrea să meargă în codrul care i-a primit visele și vrea să simtă ploaia cum i se scurge pe trup.
Știe că poate..de aia nu se grăbește.Știe că vrea...de aia reușește pănă la urmă.
Și mai știe că te vrea...într-o dimineață la o cafea din aprilie.
Foarte frumos,felicitari!!
RăspundețiȘtergere