Un Ajun real..

de frumos.Ce mi-aș putea dori mai mult?Am o soră minunată pe care o iubesc mai mult decât propria viață,o familie pe care o iubesc,prieteni pe masură și un ”mă bucur că exiști”.Nu pot descrie în cuvinte sentimentele de plăcere,de iubire,de teamă pe care mi le stârnește cu atâta tupeu Ajunul.Colinde,mâncare din belșug,dulciuri,mirosuri îmbătătoare..ce aș mai putea cere?
Și totuși îmi doream așa de tare să fie și ea aici.Îmi lipsește mult,iar în sânul Crăciunului lipsa ei se accentuează.Dar știu că mă iubește,la fel de mult cum o iubesc și eu.
Și pe ei îi iubesc.Pe toți îi iubesc.Câtă iubire poate încape într-o ființă așa mică?Tu omule,nu te îndoii.Încape mult mai mult decât îți poți imagina tu vreodată.Depășește granița dintre două infinite.Există?Da.Nu mă îndoiesc.
A fost atât de plăcut să ”construim” amândoi simbolul împreună.Să simt ca ești acolo,să vezi că vreau să fiu acolo,pur și simplu să fim acolo.
Am avut o săptamână plină de plăceri,plăceri care mă gâdilă în vârful degetelor.


Șttttt!Au venit colindătorii.Poftiți!poftiți!Umpleți-ne casa cu lumină!
Crăciun fericit tuturor!Și nu uita că te iubesc,da!Și pe tine,și pe tine..și pe...
”O ce veste minunată...”lalala..

Bun-venit..

zăpadă!A început cu un fulg,apoi cu doi,iată că se zărește și al treilea,curând nu le-am mai putut ține numărul.S-au strâns toți laolaltă și așteaptă gloata de pitici mari și mici să se joace cu ei.Totul e alb,totul e tăcut.
Ce liniște izbitoare și copleșitoare..dar este minunat.Atât de calm,atât de puternic.
Încă ninge,zăpada se cerne prin sita cerului,o boltă cenușie și impunătoare.

Au trecut ani,luni,zile,ore,minute..clipe.Și s-au strâns în acest alb mat.Acolo îți revezi bucuria,copilaria.Fiecare se bucură de ea,de zăpadă.
Uită-te la bătrânul pe care l-ai lăsat în urmă ieri încercând să ajungi cât mai repede la întâlnire.Pariez că acum este nostalgic și își amintește cu plăcere de acele ”oldies but goldies times”.Vede În zăpadă clipa pierdută și urma lăsată în omăt,în urmă cu câțiva ani.Sau vezi acel copilaș?I se citește bucuria pe față!Rumen în obrajiori și aproape degerat nu încetează să-și lase urma in zăpadă pentru a fi redescoperită peste ani de către el și de către străstrănepoți.Iar apoi ești tu,care te oglindești în fața unui ocean de nea,atât de mic și totuși atât de cuprinzător.Te sensibilizează și te bucură.


O cană de vin fiert,o mandrină,o lumânare aprinsă și te poți apuca de lucru.”Apucă-te copilo!Ai atâtea de facut!”.O voce puternică cu o cadență impunătoare îmi răsună în cap.Și da,știu și eu știe și ea,ea are dreptate.Am să mă apuc,promit!Dar nu înainte să-mi las puțin din timp și urma în zăpadă.Fac un îngeraș de dragul vremurilor de la 6 ani și voi începe.


Șîîîîît!Doar taci și ascultă.Nu e minunat?
Este!