Please don`t forget to smile.

Please don`t forget to smile.

luni, 25 ianuarie 2010

Orașul meu...


...iubit Reșița.Iarba verde de acasă să plec nu mă lasă.Consider că această introducere este cea mai potrivită pentru a reliefa sentimentele mele legate de locul natal.Născută pe o fundație de oțel și crescută cutreierând prin păduri nepătate,nu mă pot dezrădăcina de ”cel ce m-a legănat”.
Reșița este orașul care mi-a arătat viața urbană,cel care m-a învățat frumusețea naturii și ” părintele” sub protecția căruia se găsesc mii de cetățeni.Cu spiritul liber și dorințe arzătoare mă învârt în haosul din sânul orașului.
În vremuri de glorie,apuse recent,Reșița era leagănul economiei și al hărniciei,dar acum a rămas leagănul amintirilor și al speranței.Ne oferă condiții,dar lenea românului este prea mare pentru a-i spori puterea.
Până când cineva se va trezi la realitate vom aștepta într-o tăcere cântătoare.

Un comentariu:

  1. Asa este!! Resita e un oras cu posibilitati,e frumos, dar trist ca nu exista vointa.S-ar fi putut schimba multe pana acum.Cam ca si Anina,nu stiu daca ai fost vreodata..nu e decat la 30 de km distanta.Dar in trecut a fost un oras locuit de austrieci,foarte bine pastrat si respectat.Acum insa...avem locuri frumoase asta-i clar,dar nu avem investitori.
    Super postare!
    Bravoo!!

    RăspundețiȘtergere