Acum sunt veteran..

...nu doar unii sunt veterani,si eu.Stresata pana peste cap,inconjurand lumea si ajungandu-mi din nou "pana peste cap",ora de matematica uneori e misiune imposibila.

Cum zice o prietena de-a mea:Trebuie sa fi pregatit spiritual,inca din vara ca sa faci fata unui prof precum "el" cand incepe sa se "transforme".Si nu..nu e chiar asa de rau sa tipe cineva la tine,sa simti cum iti vine sa intri in pamant sau mai rau sa ai senzatia ca te trece prin tabla,deloc rau,poate chiar groaznic!Suna asa pamflet si lipsit de sens,nici macar nu ar trebui sa bag in seama astfel de lucruri,dar e o realizare,intr-un fel.Simt cum era in vremea comunismului,desi eu nu am prins acele "oldies but goldies times".

Ce senzatie ciudata,in astfel de momente stii cum se simte cineva care ar vrea sa dispara.Si ce usor ar fi sa pot disparea,acum sunt,imediat nu mai sunt,iar sunt,din nou am plecat.Ce incurcatura.Oricum suntem un fel de marionete al propiului joc.

"El"e doar un invatator.Si Einstein a gresit,dar tot a demonstrat ca se poate.Si-a realizat ce si-a propus,insa in vremea lu` Einstein nu era un "el".Dar erau alti "el",deci mereu va fi un "el".Doamne ce incurcatura mare!Dar si ce usurare,a trecut "dosarul x".[P.S:era doar teza la info..]mai rau,vine teza la mate.

Totul depinde de noroc?..poate fi fatala...

o secunda de neatentie si tragicul poate lua amploare.Eroarea umana,ignoranta si nepasarea unora pot duce la condimentarea nefericitului.Poate fi letala o greseala?
Da,poate.Un moment si totul se sfarseste si incepe in acelasi timp.
Tot mai des apare neprevazutul in viata mea,lucruri la care nici macar nu ma gandesc ca se pot intampla..dar iata ca se intampla.Sunt reale si izbesc chiar mai tare decat iluziile.Putin socata,desi pusa in tema cu astfel de situatii,dar totusi nepregatita pentru ele.Nu vreau sa mai aflu sau cu atat mai putin sa trec prin ceva similar.Prefer sa stau departe de "curajul" unora,de curiozitatea altora,departe de un dezinteres total izvorat din inimi impietrite,departe de o greseala umana.
Este socant sa iti imaginezi,dar mai ales sa vezi spaima care se citeste pe chipurile palide ale oamenilor,sa te izbesti din senin de un geam,sa nu intelegi ce se`ntampla,in cazuri nefericite sa te trezesti ingropat sub un morman de fiare si durere,sa privesti cum doi oameni lupta sa evite urmarile unei clipe de neatentie.
In viata toti sunt "gigi duru",mda.."gigi duru" care are talentul sa provoace adevarate deznodamante fatale.
Putina compasiune,un strop de iubire si o suflare calma reusesc sa dea nastere unor zambete,unor momente de fericire.Zambeste si totul ti se va parea mai usor,iubeste si lumea va fi mai frumoasa.

La granita dintre secundele hiperenergice si cele lipsite de vlaga..

Toti avem zile in care simtim cum ne pulseaza adrenalina in vene,cand nu avem astampar suficient de mare sa ne controlam reactiile,cand radem necontrolat ca si cum am fi putin luati sau pur si simplu cand ne vine sa fugim si sa imbratisam pe toata lumea.Ce minunat ar fi sa avem doar asemenea zile,sa nu te streseze lucrarea aia ce o ai de pregatit pentru saptamana viitoare,sau latratul cainelui din vecini care te zgarie pe urechi in fiecare dimineata,sa nu te enerveze ca afar` ploua si ca masinile te stropesc,pur si simplu totul sa te faca sa zambesti.
Dar..ca toate partile bune sunt si zilele alea care compenseaza acele zile briliante.
Te trezesti si vezi ca ai o freza in o mie de directii si o fata lunga pana in pamant,gasesti cu greu ceva de imbracat:ai senzatia ca exact atunci nu-ti mai place nimic.Pleci la scoala abia tarandu-te si constati ca tu ai matematica si nu ai nici-o treaba cu ea,ca sa fie mai perfect si logica in acea zi.La scoala totul te irita,te uiti din minut in minut la ceas asteptand sa sune odata clopotelu ala blestemat.Ajungi acas` si te apuci de teme pentru maine,iar seara cazi lat in pat gandindu-te ca in afara de scoala nu ai realizat nimic in ziua aceea.
Groaznice zile!.De ele si de teze sa te fereasca Dumnezeu.
Oricum pot spune ca in acest moment ma aflu undeva la granita dintre secundele de hiperactivitate si cele de lenevire totala.Daca nu ar fi ora 9 jumate si nu as fi franta mi-as cauta o ocupatie.Dar..dar ma consolez scriind pe blog.Si degetele fac efort.
Stau si ma gandesc ce weekend luuung avem.In sfarsit parca era si timpu,meritam si noi o mica pauza si o vacanta asa mai lunga.Nu am mai simtit una de 3 luni.Eh..pana vineri mai este ea:"doamna miercuri",o zi nu prea usora si "doamna joi" o zi intermediara intre vineri,ziua cea mai asteptata si "doamna miercuri".Pana atunci raman cu asteptatu.

Astazi nu am chef..

de cuvinte frumoase,de ganduri optimiste.Azi m-am lovit din nou de ce-a de-a treia sau a patra fata a lumii.La cate sunt..am pierdut numaratoarea..sa fi fost totusi a opta?In orice caz..e departe de a fi cea mai frumoasa.
Sunt atat de satula sa vad cum oamenii lovesc fara mila..nu doar prin lovituri,ci mai ales prin cuvinte.Cum calca in picioare fara remuscari,fara sentimente sa ajunga ei acolo "sus"!Cat de sus pot ajunge?Tot in pamant se intorc..acolo "jos".Si apoi ce sens are sa imprastii venin in jurul tau,sa mananci din propria otrava doar ca sa ai sentimentul "sunt cel mai bun".Cine zicea ca bataia e rupta din rai mintea!.Nu poti sa rupi asa ceva din perfect.Putem intreba un copil care ar fi dat orice sa nu simta loviturile alea pe propria piele.E trist sa vezi cum in inima inghetului un pusti umbla descult,protejat doar de o pereche de slarfi de cauciuc.Ce instinct matern aveau parintii lui sa-l lase asa?Cat de imun e acel suflet?
E atat de frustrant sa vad dimineata..cum oamenii sunt atat de nepasatori.Se grabesc..eii!!se grabesc desi sunt in masina unde e cald si unde sunt feriti de ploaie.Poti sa stai si 5 minute la trecere ca nu se oboseste vreunu sa iti cedeze calea.Te`ntorci acas` dupa o zi unde ai trait vreute si nevrute,fie la scoala fie altundeva.Si pornesti Tv..vrei sa te recreezi:STIRI!:crime,violuri,batai.Iar apoi te intrebi de ce apare nesiguranta?conflicte?
Acum e un val cu campania asta politica.O prostie,sunt atat de egoisti incat se chinuie sa demonstreze care e mai bun[asa cred ei..presedinte=cel mai bun],si sigur isi fac "planuri de lupta":cum sa fure mai mult.Batrani,copii,familii..sarace,fara mancare,adapost sau medicamente,medicamente care multe dintre ele ar trebui sa fie primite gratuit..BIETUL STAT!Nu are fonduri..dar cer bani cu nemiluita(taxe,impozite si alte prostii).Si e aiurea sa vezi..ca in ziua de azi e scump si sa mori.Nu mai au oamenii bani nici de inmormantari macar!
Si apoi..e restul lumii.Cei cu care te vezi zilnic,te intalnesti la tot pasu.Oameni care te fac sa te simti naspa,care se gandesc numai la ei si care nu simt altceva decat invidie.E doar comunitatea in care traim.Asa am fost educati.E ca legea junglei:scapa cel puternic.
Dar noroc ca mai exista si oamenii carora le pasa!Cei care te sprijina si care vor sa fie langa tine.Cei care desi,nu au,totusi daruiesc.Cei care iti lumineaza ziua cu un gest simplu.DA!acei oameni exista..trebuie sa ii cunosti si sa ii lasi in inima ta..ca altfel in haosul din ziua de azi nu scapi intreg la minte.Oamenii care glumesc si care te binedispun.Exista,dar din pacate sunt rari.
Dar acum intrebarea care ma framata e:"de ce?de ce este nevoie sa fi cel putin odata umilit,sa fi cel putin odata dat la o parte,sa simti macar odata cum ai vrea sa pocnesti direct intre ochi pe cineva".Cel mai rau e sa te simti ultimul om de pe planeta,dar nu sti nici asta sigur deoarece nu cunosti coltul in care te afli.

Inceput de duminica..

E sambata noaptea,iar eu nu am somn....ocazia perfecta sa imi fac putin timp pentru blog.In ultimul timp scoala mi-a dat batai de cap,dar trebuie sa recunosc ca am trait si momente de o intensitate pe care nu am mai simtit-o de asta`vara.Emotii,note,prieteni si...mai putin timp liber.Nu ma plang..dar parca am nevoie de o vacanta,desi imi amintesc ca uneori in zilele de plictiseala maxima,imi doream sa fiu la scoala.Se apropie tezele,numai de ele nu am chef.In fine..trec si alea cu bune cu rele.
E prima duminica si ultima duminica de dinainte sa vina acasa.In sfarsit asteptarea s-a terminat.
M-am uitat pe geam si am vazut ca inca mai ploua.:-j...si pe deasupra acum nu merge "l" de la tastatura...grozav..oricum si cu si fara "l" tot imi continui discutiile:-j.:D.Parca imi lipseste ceva..dar ce?Oricum mi dor..dar nu de ceea ce ar crede oricine,ci imi este dor de o alta latura.E ciudat sa vezi cum oamenii isi pun speranta in orice lucru,iar atunci cand aceasta e pe cale sa se sfarseasca acel lucru se intampla.Adica ce sens are?Si apoi mai e zicala aia:"niciodata nu spune niciodata"...se adevereste uneori,dar nu cand vrem.Presupun ca fiecare om isi doreste in sinea lui sa i se indeplineasca naiba odata dorintele alea.Fiecare se intreaba:"cand?cat mai astept?de ce nu acum?"..si atunci cand renunta ele se indeplinesc.Ironie a sortii.Atunci trebuie sa te hotarasti daca mai ai nevoie de ele sau nu.
In fine..si cu si fara viata merge mai departe.
Pentru un inceput de duminica ma asteptam sa fie mai mare agitatia prin oras,pe net.Ori e plecata lumea,ori doarme.Scoala ne epuizeaza.

Inceput de duminica..

Jurnalul unei calatorii.Ziua I-Acomodarea.

Dupa un drum lung si obositor am ajuns la destinatie.Inaintam pe stradutele prafuite de creta,spre hotel.O cladire solida,de pe vremea comunismului sa-nalta in fata mea.Era hotelul Prahova,vopsit in doua culori albastru-galben,cu portile larg deschise.Un culoar lung se-ntindea in fata mea la etajul I.Era luminat de cateva becuri "chioare" si cu un covor prafuit pe mijlocul lui care ducea catre o fereastra picatata cu amprentele turistilor curiosi sa vada ce se afla dincolo de ea.Ajunsa in camera,ma trantesc pe pat dornica de un somn linistit:fara claxoane,curbe,blocaje in trafic sau frane.Aveam trupul amortit dupa o noapte in care am stat prea linistita.Inainte sa atipesc ciugulesc in graba putina mancare adusa de acasa.Si apoi somn.Ma trezesc buimaca de cap si cu o chemare din partea marii.Trebuia sa o vad:sa-i simt valurile cum se izbesc de mine,gustul sarat,sa vad pescarusii cum zboara,vapoarele in larg,sa ating nisipul fierbinte si sa lenevesc la umbra unei umbrelute.Ma imbrac in graba si plec fara a mai privi in urma dezordinea lasata.Dupa ce am aruncat o privire scurta asupra orasului ma trezesc inaintand pe niste alei inguste pazite de niste salcii batrane.Dupa cateva minute in fata mea se-ntindea un lac.Nu era chiar banal,caci pe acesta pluteau in "deriva" patru lebede frumoase.Imi iau cu greu privirea si imi continui drumul spre plaja.In sfarsit ajung la granita dintre asfaltul incins si nisipul fin.Deja calcam pe urmele trecatorilor care si-au pierdut timpul in nisip.Brusc nisipul se intrerupe si in fata mea era chiar ea-marea.Involburata isi izbea valurile de tarm.Nu am asteptat prea mult pana am alergat spre ea.Cateva secunde in care am aruncat rochita de pe mine si iata-ma-eram in apa.Nu a trecut mult pana am luat "apa la bord" si am simtit cum se usuca sarea pe buze.Ma simteam ca acasa in apa.Ciudat sentiment.In fine,dupa o balaceala rapida,am pornit din nou pe stradutele prafuite de creta.Ma indreptam spre cantina.Trebuie sa recunosc ca am fost putin dezamagita de mancare-nu prea era buna,adica deloc as putea spune.Deoarece prima masa acolo,era chiar cina am primit desert.Fericirea mea.!Am plecat si de acolo,cu chef de a vizita statiunea.Curata,cu magazine multe era plina de puzderia de turisti care isi cheltuiau banii pe prostii.Dupa putin timp simt cum matele incep sa-mi chioraie,deoarece nu mancasem la cina.Am mancat dupa care am plecat spre hotel agale.Eram curioasa sa vad ce ma asteapta a doua zi la mare....Caci prima zi a fost:cea de acomodare si de odihna.Am ajuns in camera,imi sun prietenii si incep sa scriu.Din departare se auzea muzica de la parcul de distractii care imi mai ravasea ideile.Iata ca timpul a trecut rapid si ma aflam din nou,sub cearceaf dormind si visand la ziua de maine.!