...nu doar unii sunt veterani,si eu.Stresata pana peste cap,inconjurand lumea si ajungandu-mi din nou "pana peste cap",ora de matematica uneori e misiune imposibila.
Cum zice o prietena de-a mea:Trebuie sa fi pregatit spiritual,inca din vara ca sa faci fata unui prof precum "el" cand incepe sa se "transforme".Si nu..nu e chiar asa de rau sa tipe cineva la tine,sa simti cum iti vine sa intri in pamant sau mai rau sa ai senzatia ca te trece prin tabla,deloc rau,poate chiar groaznic!Suna asa pamflet si lipsit de sens,nici macar nu ar trebui sa bag in seama astfel de lucruri,dar e o realizare,intr-un fel.Simt cum era in vremea comunismului,desi eu nu am prins acele "oldies but goldies times".
Ce senzatie ciudata,in astfel de momente stii cum se simte cineva care ar vrea sa dispara.Si ce usor ar fi sa pot disparea,acum sunt,imediat nu mai sunt,iar sunt,din nou am plecat.Ce incurcatura.Oricum suntem un fel de marionete al propiului joc.
"El"e doar un invatator.Si Einstein a gresit,dar tot a demonstrat ca se poate.Si-a realizat ce si-a propus,insa in vremea lu` Einstein nu era un "el".Dar erau alti "el",deci mereu va fi un "el".Doamne ce incurcatura mare!Dar si ce usurare,a trecut "dosarul x".[P.S:era doar teza la info..]mai rau,vine teza la mate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu